Suntem făcuți din praf de stele!?

“We are made of star stuff.” – a afirmat celebrul astronom Carl Sagan.

“Suntem făcuți din materia stelelor.”

Nu era o metaforă poetică, ci o afirmație bazată pe astrofizică. Am afirmat si eu aceasta reamintire intr-un podcast. Au fost oameni care au primit, si oameni care nu au inteles si s-au creat intrebari. Este de datoria fiecaruia sa isi caute raspunsurile.

Corpul nostru este alcătuit din aceleași elemente chimice care s-au format în stele.

Ce este, de fapt, praful de stele?

Praful de stele (praful cosmic) este alcătuit din particule extrem de mici, de la câțiva nanometri până la câțiva micrometri, care plutesc în spațiul dintre stele.

El conține:

• Silicați (minerale bogate în siliciu și oxigen, asemănătoare unor forme primitive de nisip)
• Carbon (grafit și forme amorfe de carbon)
• Gheață (apă înghețată, dioxid de carbon, metan, amoniac, în regiunile foarte reci)
• Compuși organici complecși (molecule care conțin carbon, unele asemănătoare precursorilor vieții)
• Oxizi ai metalelor
• Cantități mici de fier, nichel, magneziu și alte metale.

Din ce este alcătuit corpul uman?

Corpul nostru este format în principal din:

• Oxigen (~65%)
• Carbon (~18%)
• Hidrogen (~10%)
• Azot (~3%)

Apoi urmează:

• Calciu
• Fosfor
• Potasiu
• Sulf
• Sodiu
• Clor
• Magneziu

Și urme extrem de mici din:

• Fier
• Zinc
• Cupru
• Seleniu
• Iod
• Mangan
• Molibden
• Cobalt etc.

Legătura dintre ele

Aici devine fascinant totul.

Hidrogenul

S-a format la puțin timp după Big Bang. Este cel mai vechi element din corpul nostru.

Carbonul

Se formează în interiorul stelelor prin fuziune nucleară.

Oxigenul

Se formează în stelele masive.

Fierul

Se formează în ultimele etape ale vieții stelelor foarte mari și este eliberat în spațiu în urma exploziilor de supernovă.

O supernovă este o explozie stelară extrem de energetică ce marchează sfârșitul vieții anumitor stele sau distrugerea unei pitice albe în condiții speciale. Aceste evenimente sunt printre cele mai luminoase din Univers și joacă un rol esențial în formarea și răspândirea elementelor chimice grele necesare pentru apariția stelelor, planetelor și, în cele din urmă, a vieții. – Wikipedia

Practic, aproape toate elementele mai grele decât heliul au fost create în interiorul stelelor și apoi împrăștiate în Univers atunci când acestea au murit.

Din acel material s-au format:

• noi stele;
• planete;
• Pământul;
• iar, în cele din urmă, organismele vii.

Un detaliu și mai uimitor este acela că fiecare atom de calciu din oasele tale, fiecare atom de fier din hemoglobina care transportă oxigenul și fiecare atom de carbon din ADN-ul tău au fost creați cândva în interiorul unei stele care a existat cu miliarde de ani înainte de formarea Pământului.

Așadar, din perspectivă științifică, expresia „suntem praf de stele” înseamnă că atomii care alcătuiesc corpul nostru au fost forjați în stele și au călătorit prin Univers înainte de a deveni parte din noi. Asta înseamnă că împărtășim aceeași origine a elementelor chimice cu stelele.

Din perspectiva Bio-Eco-Somaticii pe care eu o aduc, această idee capătă o dimensiune și mai profundă. Ființa umană este inseparabilă de ecosistemul din care face parte: corpul nostru nu este separat de natură, ci o expresie a ei. Soarele, Pământul și ciclurile cosmice modelează continuu biologia noastră; de la ritmurile circadiene și expresia genelor până la funcționarea sistemului nervos și regenerarea celulară. În acest sens, faptul că suntem alcătuiți din materia stelelor nu este doar o origine îndepărtată, ci parte dintr-o relație vie cu Universul.

Această perspectivă nu este însă nouă. Cu mult înainte ca astrofizica să demonstreze originea elementelor chimice, numeroase culturi indigene și tradiții ale bătrânilor înțelepți priveau Omul ca pe un copil al Cerului și al Pământului. Pentru multe popoare ancestrale, stelele nu erau doar corpuri cerești, ci strămoși cosmici, iar viața era văzută ca o țesătură în care omul, animalele, plantele, apele, munții, constelațiile aparțin aceleiași familii a existenței.

Poate că limbajul este diferit. Știința vorbește despre atomi, fuziune nucleară și supernove. Tradițiile ancestrale vorbesc despre Origine, Memorie și relația de rudenie cu Cosmosul.

Pentru mine, ele nu se exclud și nici nu se află în opoziție. Sunt două moduri diferite de a contempla același Mare Mister, două perspective care, fiecare în felul său, ne invită să ne amintim că facem parte dintr-un Întreg Viu, din aceeași Sursă a Vieții Eterne.

Indiferent dacă privim Universul prin lentila astrofizicii, a bio-eco-somaticii sau a înțelepciunii ancestrale, aceeași idee revine mereu: nu suntem separați de Cosmos. Suntem născuți din aceeași materie, trăim în aceeași rețea a vieții și participăm la aceeași poveste a existenței.

Poate că aceasta este una dintre cele mai frumoase punți dintre cunoașterea modernă și cea ancestrală. Ambele ne reamintesc că suntem parte dintr-un Univers viu, aflat într-o continuă devenire. Iar eu iubesc să unesc și să reamintesc aceste punți, aceste poduri care unesc înțelepciunea străveche cu lumea noastră nouă.

În fiecare respirație, în fiecare bătaie a inimii și în fiecare celulă a corpului nostru, Universul continuă să se exprime, să se cunoască și să evolueze prin noi.

Suntem, la propriu și la figurat, copii ai stelelor.

Tu cum simți, percepi și îți reamintești aceste lucruri?

Cu iubire, ELyra