Când eram mai mică, am auzit de undeva ca înainte de nașterea unui Scorpion în familie, moare cineva din familie.
Eu am calculat și în familia noastră cam asa a fost: înainte de venirea soră-mii cu cca 1 an, a murit tataia din partea tatei. (sau asa mi-au ieșit mie calculele atunci )
Nu știu care-i legătura cu zodia Scorpionului, cert este ca acum am o convingere universal valabila, după înmormântarea soacrei mele.
Vântul adie.
Am sustinut împreună cu copiii un ritual de comemorare.
Soarele încălzește frumos azi.
Mi-am mutat balansoarul în grădina.
Ciorile crăunesc la fel..
Am văzut gâze care încep sa iasă la soare..
Bărbatul meu râde la fel, deși sub râsul lui se ascunde durere neprocesata încă… și socul minții…
În vâltoarea schimbărilor, avem nevoie de o constantă, de o plasă de siguranță, și de o certitudine a faptului că viața merge înainte…
Viața merge înainte pentru cei mai mulți dintre noi.
Unii pleaca, alții rămân, alte suflete vin sau revin…
Cei care pleacă, lasă loc liber altora care vin.
Moartea, face loc Vieții.
Moartea și Viața fac parte din experiența vieții și din miracolul ciclicitatii.
Natura moare și reînvie în fiecare anotimp.
Femeia lasă părți din ea sa moară în fiecare lună în mod natural.
Moartea și nașterea au loc în procesul de naștere a unui copil. 
Experimentam moartea în interior și în exterior în relațiile noastre, inclusiv în relația cu cine am crezut ca suntem. 
Femeia susține si contine doliul dintotdeauna. Ea este magiciana neagră, oracolul Marelui Pântec Cosmic Creator. 
Ea are puterea de a transforma durerea în plăcere, în bucurie de viață, în iubire nemărginită!
În același moment în care ceva sau cineva moare, altcineva se naște; o nouă versiune, îmbunătățită a ta – sau chiar o nouă viață. 
Îmi amintesc când am scris cartea O Nouă Viață. Câte vieți simt ca am parcurs de atunci! Câte uși s-au închis, și câte s-au deschis!
Am început o nouă carte a noii mele vieți recent. Nu știu unde mă duce, dar mă las ca și până acum ghidată cu încredere, cu smerenie și cu credință ca Marea Mamă nu mă lasă singură în ceea ce am de adus aici.
Mă simt susținută și binecuvântată de viață, în ceea ce sunt, în ceea ce îmi dau voie să devin; în ceea ce am, în ceea ce las să plece, pentru a face loc și mai mult vieții și iubirii în mine. 
Mă las umplută de forța aceasta magnifică creatoare, potenta, fertila, abundenta, în care mă expand.
Respir, și zâmbesc vieții. 
Pentru că simt cum se face tot mai mult loc; mă simt curioasă, susținută, protejată. Mă simt tot mai în siguranță. Mă simt tot mai acasă.
Și îmi amintesc din nou cum m-am lăsat slefuita de viață ca un diamant cu atâtea fațete. Și cum o fac încă…
Și îmi vin din nou mesajele primite în urmă cu câteva zile, despre conectorul dintre lumi care eu sunt, despre libertatea și dansul călătoriei prin cele 3 lumi, despre diamantul cu multe fațete, și despre autenticitatea în simțire, indiferent cine mă aprobă sau nu.
Nu am nevoie de aprobare. Eu ma aprob din centrul nufarului sufletului, și aleg să simt și sa trăiesc autentic în fiecare celula.
Nu mai urmez ritualuri impuse
Astăzi am simțit să îmi onorez soacra din spațiul nostru, împreună cu copiii, cu nepoții ei. Am cantat, am bătut la toba, am chemat-o, am simtit-o, ne-am amintit cu bucurie și cu iubire de ea. Am aprins pentru ea lumânări parfumate, create de noi.
I-am mulțumit. Și am lăsat sufletul sa plece în libertate.
Ceea ce se întâmpla astăzi ca și ritual de trecere, nu are nici o legătură cu ce ar trebui sa fie!
Iar eu aleg să nu-mi sperii copiii cu o atmosfera sinistra despre moarte, cu rude necunoscute, cu neamuri care mai de care mai (auto)autorizate în decizii, cu plansete, urlete și cuvinte în care nu își recunosc mamaia.
Aleg să îi învăț despre comemorarea vieții și a morții, despre eliberarea sufletului, despre alegeri, despre doliu ținut asa cum poate și cum știe fiecare. Ii învăț despre ritualuri frumoase de trecere; despre familie, despre iubire, despre intimitate și spațiu în simțire și în alegeri.
Aleg să îi învăț despre iubirea care rămâne în noi pentru totdeauna și despre valul atât de fin dintre lumi, chiar dacă nu le vedem (lumile) cu ochii fizici.
Asa încât, în locul unei experiențe traumatizante, am ales să facem din moarte și din viața o sărbătoare. 
Și sunt extrem de recunoscătoare acestui proces și celor care l-au făcut posibil și l-au susținut.
Putem alege sa trăim frumos, autentic, sincer și asumat, nu sa ne conformam.
Este viața noastră. Noi alegem cum trăim. Sau.. asa ar trebui sa facă fiecare.
Cum este pentru tine?
Cu drag te cuprind, Elyra
