Ce cuvinte de alinare putem aduce inimilor frante care vor mai suferi o vreme dupa pierderea suferita, care sa le fie balsam de moment pentru rana?
Nu suntem pregătiți mental pentru moartea cuiva drag, și viața ne pune față în față cu decizia ei care pare crudă, dar care după o vreme, devine acceptare a ceea ce nu putem noi controla de aici, din planul acesta. Pentru a ajunge la pasii urmatori, avem nevoie sa intelegem si mental anumite aspecte si de ce noi oamenii persistam in suferinta…
” Nu toată suferința vine din ceea ce ni s-a întâmplat, ci din poveștile pe care ni le spunem despre ceea ce s-a intamplat“, afirma dr Gabor Mate.
Și Bert Hellinger, tatăl constelațiilor ne vorbește despre faptul ca noi nu suntem poveștile pe care ni le spunem despre noi și despre viata; despre a onora ce a fost, și despre a ne urma propriul destin.
Iar samanismul aduce de asemenea interconectarea lumilor, dar și încheierea vechilor capitole și începerea unei cărți noi a propriei vieți, aducând înțelepciunea ancestrală alături de viitorul potențial, în planul actual.
Transcedem planul materiei și integram experiența morții, ca fiind ceea ce este: o eliberare a sufletului, o trecere în alt plan.
Mi s-a reamintit astazi ca, deși partea umană mai are încă atasamente aici, ceea ce e și firesc, conștiința a integrat deja ceea ce înseamnă moartea. Conectata fiind la constinta, am vazut aceasta trecere, si am simțit liniște, asezare, acceptare, recunoștința, astfel am putut sa accesez mesajele Sufletului plecat recent (doar de cateva ore din corp) dar care mai este încă puțin aici in acest plan… Am vazut usa deschisa nemarginirii, si valul foarte fin dintre lumi…
Plecarea din planul acesta fizic a cuiva drag trezeste in noi pentru a fi vazute, atât de multe daruri! Aduce vindecare, dar și primire a darurilor! Atunci cand moare cineva drag, cine sufera este de fapt copilul nostru interior, acea parte din noi care se temea sa nu piarda pe mama si pe tata, sa nu fie abandonat, sa nu ramana singur. Se temea de durere. Dar atunci cand ne conectam cu el si il asiguram ca nu e singur, si ca adultul de acum este suficient de puternic sa parcurga aceasta durere si ca ea nu il va omori, durerea devine initiatica.
“Toate emotiile sunt programe virale ce ruleaza in cotloanele subconstiente ale creierului. Fiecare emotie noua ne creeaza suferinta, iar celorlalti durere. Sentimentele sunt noi, proaspete si momentane. Emotiile sunt vechi, obosite si programate in retelele neuronale ale creierului arhaic. Credem ca plangem pentru ca suntem tristi sau explodam pentru ca suntem furiosi, dar in realitate aceste emotii apar din adancuri si ne coplesesc: suntem tristi pentru ca plangem, ne este teama pentru ca fugim, si suntem maniosi pentru ca lovim. ” spune dr Alberto Villoldo in cartea sa Initiere si Iluminare, pentru ca, spune el, este acolo o credinta veche, care apare pentru ca am invaluit emotia cu o poveste sentimentala si falsa.
Odata ce recunoastem emotiile ca virusi in neurocomputerul nostru primar, putem alege sa nu le folosim ca reactie primara la situatii care ne tulbura. Atunci, vom rade cand suntem fericiti, cand suntem tristi, sau fara nici un motiv.
Sufletele care pleacă ne sustin din planuri mai inalte, altfel decât au putut-o face până acum.
Iar noi ne eliberam de foarte multe atasamente și greutăți, odată cu plecarea lor, dacă suntem pregătiți sa ieșim din programul suferinței.
Astfel samanul stie ca, separand emotia de poveste, el transforma demonii, fortele distructive, care altfel l-ar epuiza.
Viata ne trimite diverse initieri, pentru a invata sa ne detasam, si sa primim aripile de vultur, pentru a putea privi o situatie obiectiv si detasat, si pentru a invata din ea.
Altfel, fugim de chemarea divina, de chemarea vietii, de chemarea initierilor ca Iona, din Biblie, care a fost chemat de Dumnezeu la Ninive, pentru a le fi invatator oamenilor de acolo. Fiind un simplu pescar, el nu a crezut ca isi poate depasi conditia umana de acum, si a fugit in directia opusa, si a tot fugit… pana cand a ajuns in burta balenei, pe o corabie fiind. Burta balenei simbolizeaza emotiile noastre, o putere uriasa si destructibila ce ameninta sa ne inghita si sa ne tina acolo chiar si ani de zile, pentru ca refuzam sa trecem prin ele, fugim de ele, astfel nu ascultam si nu urmam glasul intuitiei, chemarea vietii in initiere.
Odata ce alegem sa nu ne mai zbatem, sa nu ne mai impotrivim si parcurgem aceste initieri, urmam chemarea fara ezitari, ne acceptam puterea, si ne luam in primire misiunea.
O astfel de initiere o putem interpreta ca o moarte si renastere. Moartea si doliul, atat in interior cat si la exterior, sunt procese extrem de profunde pe care daca invatam sa le maiestrim, primim din ele aripile de vultur, renuntam cu usurinta la atasamente, vedem trecerile cu alti ochi, si cu inima usoara, si primim darurile fiecarei astfel de transformari puternice.
De asemenea, noi ca femei ne reconectam cu puterea de transformare pe care o are doliul nostru. Femeia, încă din vremuri ancestrale, si din vremurile preoteselor, susținea și conținea doliul. Si acum, femeia este cea care “jeleste”, și este “bocitoarea” în anumite zone.
Femeia, prin puterea si capacitatea ei energetică de a susține si de a contine doliul, poate fi sprijin și pentru cei rămași, dar și punte de legătură între lumi.
De când mi-a venit mesajul de a-mi maiestri dansul printre lumi, s-au cizelat multe simțiri…
Iar darul acesta de a comunica cu sufletele care au plecat, și de a transmite și sustine eliberări între ele și cei rămași aici, dar și de a vedea și primi darurile morții, simt ca trezesc în mine o nouă cale a asumării, despre care mi se tot transmite.
Valul dintre lumi se subțiază pentru mine tot mai mult, și totul doar este; și este foarte accesibil, pentru facilitare acolo unde se merge cu deschidere, și cu smerenie…
” Atunci când părăsești un loc unde ai lăsat o urmă, sa îl lași mai bun decât l-ai gasit! “
Aceasta este menirea noastra aici pe Pamant. Sa pasim cu gratie, cu asumare, cu curaj, sa cream si sa sustinem alaturi de oameni experiente frumoase, inaltatoare, evolutive, sa invatam sa renuntam la atasamentele nebenefice, sa transcedem mintea, si sa acceptam faptul ca moartea este parte din viata.
Daca ti-a placut articolul, scrie-mi sau adu-mi perceptia ta actuala despre moarte. Daca iti doresti sa aduci echilibru in perceptia ta despre moarte, sa vindeci o rana a pierderii, sa iesi din suferinta, sa transformi durerea, sa primesti darurile din doliu, sau sa primesti transmisii de la cineva, scrie-mi si programam un proces.
Te imbratisez, oriunde ai fi acum in procesul tau! ELyra
